Make a Point
Un centru cultural internațional, fondat in 2009
Gandește global, acționează local
Proiectul Make a Point a început ca o asociație socio-culturală și un spațiu cultural alternativ în cartierul Pantelimon. În 2009, în plină criză economică mondială, și la scurt timp după ce România a intrat în Uniunea Europeană, un grup de artiști vizuali (Madalina Rosca, Alma Cazacu și Viorica Bucur) au deschis centrul comunitar Make a Point într-o fostă uzină de textile. Zeci de artiști, arhitecți, sociologi activiști în diverse domenii s-au alăturat colectivului, dând viață la sute de evenimente, expoziții, spectacole, concerte, campanii, seminarii, și multor planuri pentru o lume mai bună și mai dreaptă.
Lumea s-a schimbat, și noi cu ea
În contextul schimbărilor climatice rapide, intersecția dintre drepturile omului și ecologism a devenit din ce în ce mai importantă, iar instrumentele pe care cultura ni le pune la îndemână nu mai sunt suficiente. La catastrofa climatică, la nesfârșitele conflicte armate și la ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în Europa și în lume este nevoie de un răspuns interdisciplinar din partea societății civile și de o abordare globală a activismului.
Acționează global, gândește local
Din 2024 ne-am extins sfera socio-politică și am transformat centrul nostru comunitar local într-un Centru Comunitar Internațional. Am pus bazele unei organizații la celălalt capăt al Uniunii Europene, Associação Make a Point – faz a diferença. Este convingerea noastră că, la provocările de care se lovește acum umanitatea, singurul răspuns posibil este ca oamenii buni să își unească forțele depășind deopotrivă limitările granițelor sociale și fizice, iar în locul singularității, fricii, furiei și sentimentului de inutilitate, să creăm comunitate.
Un Centru Comunitar Internațional. Cum adică?
Încă de la începutul pandemiei COVID, 60% dintre cei mai săraci oameni din lume – aproape 5 miliarde de oameni – au pierdut bani. În același timp, cei mai bogați cinci oameni ai planetei și-au mai mult decât dublat averile, până la 869 miliarde dolari din 2020 încoace. Conform predicțiilor Oxfam, primul trilionar va apărea în mai puțin de un deceniu, iar prăpastia dintre bogați și săraci va continua să se adâncească.
După ce vârful pandemie COVID a trecut, mulți dintre noi am sperat că lucrurile vor merge înspre bine. În schimb, ne-am trezit în mijlocul unei epidemii de o altă natură: epidemia singurătății. În întreaga lume, aproape o persoana din patru se simt destul de singuri, sau chiar foarte singuri (ca să cităm doar o investigație Meta-Gallup, făcută în peste 140 de țări; alte studii abundă, confirmând aceleași concluzii).
Este cea mai violentă criză de singurătate măsurată vreodată în societățile noastre.
Problemele de locuire sunt dramatice și, în timp ce prețurile chiriilor nu sunt de obicei luate în considerare în statisticile privind inflația, ele sunt de fapt motorul crizei costului locuirii. Cu alte cuvinte, din ce în ce mai mulți oameni, aproape oriunde pe glob, nu își pot găsi un acoperiș deasupra capului pentru banii pe care îi au, nu fără ca astfel să devină săraci, în timp ce practic umplu buzunarele celor mai bogați cu bani pe care nu-i au.
În loc să ajute la găsirea de soluții, îmbogățiții societăților noastre și-au unit forțele cu elita conducătoare și cu dictatori. Ca să nu piardă din putere și privilegii, ei finanțează think-tank-uri și presa de dreapta, direcționând furia și frustrarea maselor înspre cei mai vulnerabili din societate: înspre refugiați, și înspre migrație ca fenomen în general. Asistăm la un exemplu clasic de găsit țap ispășitor pentru propriul beneficiu, fenomen orchestrat la scară masivă de miliardarii planetei.
Scopul este clar: să ajungem să uităm că toți oamenii sunt egali. Este o perdea de fum prin care să ajungem să nu mai vedem ceea ce de fapt este evident, și anume: ca să putem trăi mai departe pe singura planetă pe care o locuim, atunci cei care trebuie să-și schimbe drastic și urgent stilul de viață sunt puținii care au mult, și nu atât de mult cei mulți care au prea puțin.
În loc să abordeze urgent și responsabil esența problemei, o parte din ce în ce mai mare a politicienilor (de la extrema stângă la extrema dreaptă) par să fi acceptat schema globală de țap ispășitor și, fie din convingere, fie din oportunism, se alătură luptei împotriva țapului ispășitor la îndemână: migranții și refugiații. Toate acestea, în timp ce oamenii de știință ne-au alertat că încălzirea globală face inabitabilă viața în multe locuri de pe pământ, în principal în emisfera sudică. Miliarde de oameni vor fi forțate să se relocheze, sau vor muri. Știm astăzi cu certitudine că nu putem separa criza climatică de nedreptatea socială, inegalitatea de gen și rasială.
Nu stăm deoparte, asistând pasivi cum se năruie întreg sistemul nostru de viață.
Ne adunăm împreună și acționăm acum.